Timp liber

Mana birjar.. sau cu taxiul prin Bucuresti

De cand nu v-am mai povestit de mine a trecut ceva vreme. Nu ca as avea vreo scuza pentru lenea imperiala care m-a doborat da zic si eu ca e de la caldura si de la perioada estivala care jur ca numai la munca nu te imbie.

Nu ca ar fi vreo perioada din an in care sa ne dorim munca dar sigur in asta eu unul nu ma gandesc decat la cabane de munte cu fotoliu pe veranda sau la hamace turcesti in resorturi cu tot ce vreau eu inclus. Ca sa nu va faceti sange rau aiurea, n-am pupat anul asta nici mare si nici munte altfel decat pe baza de training.

Dar nu despre asta vreau sa va scriu azi, azi va scriu despre taximetristi. Ca m-au capiat.

In general nu iau taxiul decat vineri sau sambata noaptea daca mi se ridica vreun gand rau de karaoke prin centrul vechi. Ma duc singur pe acolo si ma fac de ras in particular in fata unora care nu ma cunosc.

Dupa ce ma produc sunt sigur ca si-au dat seama de cat sunt ei de norocosi ca nu m-au cunoscut. Cert e ca taxiul este ok cand merg incolo si aproape imposibil cand incerc sa il iau de acolo inapoi spre casa.

Am aflat ca nu arat destul de facubil si taximetristii au voie ca in noptile alea doua sa se declare ocupati si cand au lumina verde aprinsa.

Dar am ramas o perioada oarecare (scurta ar spune unii, lunga rau as spune eu) fara masina. Nu intru in detalii, cert e ca nu mai aveam. Asa ca am experimentat taxiurile ca pe un mod de viata.

Am facut inainte un calcul si inchirierea unei masini pentru doua saptamani m-ar fi costat cat taxiurile pe sase luni. Asa ca m-am inarmat cu aplicatiile pe mobil si iaca am inceput sa chem taxiuri.

Primul taxi abordat il avea la conducere pe viceliderul sindical din nu stiu care bloc sindical. Adica asta era taximetristul. Nici n-am urcat bine in spate (imi place modelul american in care se sta numai in spate in taxi) si a inceput sa imi explice cum sta treaba cu lupta sindicala.

Sta bine. Adica ei sunt multi si decisi dar au un dusman comun in persoana primarilor din Bucuresti care le-a dat voie si alora cu licenta luata pe Sectorul Ilfov.

Si am aflat cam ce spaga a dat cine trebuia cui trebuia si cam cum planuiesc ei sa se razbune si pe primari si pe aia care nu au licente de Bucuresti. Cursa a durat cam 7 minute. Povestea cu tot cu picanterii si injuraturi a tinut vreo 20 de minute.

Pe timpul meu in masina lui. Nu mai stiu daca am platit stationarea finala. Voiam doar sa scap ca ma simteam ca si cand as face coaching cu Jimmy Hoffa. Am scapat. Noaptea am visat cu lupta sindicala.

Urmatorul taximetrist m-a introdus in lumea de noapte a Bucurestiului. Adica m-a luat pe mine de acasa si mi-a zis complice ca tre sa mai ia pe cineva.

N-am inteles dar nu m-am opus. Am facut un ocol si in timp ce il faceam am aflat de ce Kamasutra nu mai e la moda. Pai ce povesti porno mi-a zis nenea taximetristul nu se pot reproduce in carti.

Am ajuns la un colt de strada unde astepta o fata (uratzica si foarte bronzata) pe care asta a invitat-o cu un indemn patern: “Urca fa langa mine ca sa nu-ti strivesc fata aia boccie” Fata s-a conformat si, desi s-a conformat, a inceput sa il ia pe asta la injuraturi. Taximetristul meu, neam de apas, n-a spus nimic si n-a schitzat niciun gest.

La un semafor i-a fript un pumn in cap si in timp ce victima urla, a deschis portiera si a evacuat-o pe carosabil.

Mi-a spus ca a oprit aparatul si ca nu imi ia bani pe ocol. Apoi a inceput sa planga si mi-a sps cat de mult a iubit-o  pe victima pumnului. Am zis ca nu mai iau taxiuri niciodata, decat cu recomandare ferma pentru sofer.

Am zis dar nu mi-a mers. Aici recunosc ca si eu am gresit. L-am luat prin ridicare de mana de pe strada. Era galben si scria taxi pe el (alte scuze n-am). M-am urcat tot in spate si a fost ca in filmele alea cu spioni in care dupa ce urci in masina vezi ca o conduce cine nu trebuie.

Soferul meu se prezenta in felul urmator: cand a intors capul am vazut cum ii curgeau mucii din nas. Din moment ce am vazut va dati seama ce debit aveau.

Zambea la mine ca la o masinuta de jucarie primita cadou de Craciun. Si pana m-a intrebat unde vreau sa mergem a scos mai multe sunete guturale de tip samanic. Mi-am tuguiat buzele si m-am gandit ca poate e mai bine sa renunt (mintea imi merge dar uneori n-o ascult).

I-am dat adresa si s-a bucurat din nou ca in descrierea de mai sus. Nu stiu de ce adresa la care stau ar provoca bucurie unui sofer. Ma rog. A inceput sa ruleze si sa imite motorul din buze. Se ingana la mers.

Si se tura din cand in cand. Iar la curbe scheuna ca un copil care se da cu masina pe covor. Iaca soferul groazei, zic in gand. Si nu termin de zis ca il si vad cum arde un semafor rosu incandescent. Imi dau seama ca sunt in pericol si ii spun ca m-am razgandit si ca vreau sa cobor. N-aude asa ca racnesc acelasi mesaj.

Norocul meu ca am voce. Pune o frana cu scrasnet si se intoarce la mine cu o figura aproape fioroasa (daca nu i-ar fi curs in continuare ce avea el in nas chiar i-ar fi iesit). Zice: Da mi-ati dat alta adresa. Zic ca ii platesc cursa pana acolo.

Pai, zice, daca tot o platiti zic sa va si duc. Simteam diferite emotii (niciuna placuta). Insist sa ii dau banii si sa ma dau jos. Incepe sa planga. Ma uit dupa camera ascunsa. Nu era. Ma induiosez (sunt un mare sensibil). Accept sa ma duca. Il rog sa stearga parbrizul, sa vad pe unde suntem. Il sterge cu maneca.

Era oarecum incarcat de mucozitatile care tasneau din el cand se ingana la mers. Mi-am adus aminte de Dumnezeu si am incercat sa il rog sa scurteze cursa. A scurtat-o. Pe nervii mei, n-a stat decat la un semafor din trei. Si atunci s-a oprit ca i-a calat motorul. Cand am ajuns acasa am jurat sa nu mai iau taxiuri de pe strada oricat de mult ar fi sa astept.

Am mai avut parte de un parasit de nevasta, un dealer de telefoane mobile, doi pensionari, un profesor de matematica, o doamna obsedata ca toti clientii se dau la ea si un sef de tura (sau controlor, ca oprea langa celelalte taxiuri si ii bestelea pe soferi).

Oameni buni, m-ar interesa cine da licente de taxi pe lumea asta? Vreau sa stau de vorba serios cu persoana si sa-i propun sa fie ceva mai severa cu solicitantii. Ca mai sunt si cardiaci pe lumea asta. Si daca nu sunt, o cursa cu taxiul de bucuresti ii poate ajuta sa fie…

octombrie 25th, 2022 Lasă un comentariu Timp liber Attala

Nu sunt haiducii.. sunt ospătarii

Îmi place să mănânc. Nicio noutate pentru cei care mă cunosc: sunt ceva mai rotofei decât ar trebui să fie un Adonis de vârsta mea, la înălțimea mea. Nici măcar nu mă deranjează (decât atunci când apar în poze sau material filmat și mi se vede opulența stomacală). Nu pot să mă laud că știu să și gătesc (altceva decât omletă băloasă la care sunt campion cel puțin pe continentul ăsta).

Așa că mă duc la păpat în oraș. Știu că cea mai bună ciorbă de potroace e la Harbour în Piața Amzei. Că cea mai bună ciorbă rădăuțeană o găsesc la La Mama. Că dacă vreau să mănânc ieftin și bun mă duc în Regie la Ion și Mărie (na că a ieșit și poezie). Dar cel mai mult și cel mai mult îmi plac experiențele.

Acum ceva timp o persoană calificată în arta fotografică a pozat o invenție a unui restaurant din zona Lahovari. Un tort de clătite cu spanac și nu mai știu ce invenție de sos. Am văzut, a fost dragoste spontană și am simțit că dacă nu voi încerca preparatul ăla o să mă usuc și o să mor. Așa că l-am încercat.

Pre cât de frumoasă era poza pe atât de insipid era preparatul. Sec, cu spanac proaspăt intercalat cu dărnicie între niște clătite de carton si cu un sos care era de fapt smântână subțiată cu apă. Adică am păscut niște spanac cu smântănă apătoasă.  Puah!

Îmi place interacțiunea cu ospătarii. Specie pe cale de dispariție. Nu-mi place să citesc meniul, mă obosește, are prea multe cuvinte și zero acțiune. Cu ospătarii însă îmi place să intru în vorbă. Deși știu că mă costă. În general nervi. Dar cum am mulți de cheltuit, nu mi se pare așa o dramă.

N-o să dau numele localului că nu vreau să-i fac reclamă negativă. Auzisem că se mănâncă bine și că e și atmosferă faină. Am sunat să fac rezervare. Uimirea din vocea persoanei cu care am vorbit nu mi-a trezit nicio suspiciune (deși ar fi trebuit). Mă vedeam cu un vechi prieten și fost coleg de facultate. Am ajuns în același timp. Prima surpriză: era pustiu. Ora 7 seara. Mă rog. O fi vreun meci la tv.

Am fost acostați de o domniță relativ drăguță și i-am comunicat că avem o masă rezervată pentru ora 7. A verificat cu sprâncenele ridicate până spre ceafă de mirată ce era. Și ne-a condus la masa de lângă grupul sanitar (nu era nevoie de semn pe ușă că se simțea de departe ce e acolo).

Am întrebat dacă celelalte mese sunt ocupate. Mi-a spus că nu, dar dacă am făcut rezervare aia era masa. Și dacă nu? Dacă nu putem sta oriunde, mi se spune. N-am înțeles. Ne-am pus la altă masă.

A venit un nenea ospătar cu meniuri. Amicul meu s-a apucat de lectură. Eu mi-am aprins o țigară. După o vreme, a revenit iar nenea ospătarul. A început clasic cu “ce serviți”. I-am sugerat să servească el și noi să mâncăm ce ne aduce. Mare papagal mai sunt uneori (deși știu că sunt oameni care consideră că mai bine număr de câte ori nu sunt). Nu s-a prins. L-am întrebat ce recoamandă.

Mi-a spus că tot e bun. Nu pot încerca tot. Am insistat. Mi-a spus că nu mă poate ajuta. Ok, am luat meniul. Văd o friptură interesantă. Zice că e de vacă. Nenea imi spune că el nu ar lua așa ceva. Dar ce ar lua, întreb mirat. Mă întreabă dacă mi-e foame. Zic că din moment ce aș mânca, dorință există.

Îmi sugerează în fine ceva…paste cu ketchup. Ieftine și sățioase. Încerc să nu o implic pe mama lui în discuție deși sunt megatentat. Între timp amicul meu încearcă și el timid să comande nu știu ce fel de mâncare. Zice nenea că poate să i-l facă dar fără brocoli, fără brânză și fără sparanghel.

Mai avea puțin și îi sugera să vină cu mâncarea de acasă. Zic: ce aveți pregătit și bun? Îmi zâmbește angelic și zice că pastele sunt făcute de la prânz dar se pot reâncălzi repede. E clar, băiatul e idiot. Sugerez amicului meu să mergem în altă parte. Acceptă. Plecăm.

Mergem la un local apropiat, vestit pentru beri. Eu unul nu beau bere. Dar na, o dată la 6 luni și dacă e și ceva special e ok. Intrăm și o premiantă cu ochelari cu lentile de 22(cm grosime) ne întreabă dacă am venit să ne jucăm.

Încep să cred că destinul are chef să facă mișto de noi în seara aia. Zic că nu, dar evident mă interesază ce am putea să ne jucăm acolo. Coloniștii din Catan. E seară de etapă. Simt că iar am nimerit aiurea.

Zic că vrem să bem o bere. Se uită la mine cu o milă excesiv de bine conturată pe față. Era clar că am decăzut din orice fel de poziție favorabilă. Ne arată o masă la care ne-am putea așeza și ne spune că: nu se fumează, nu se vorbește tare, nu se interacționează cu jucătorii și mai erau vreo patru de nu pe listă.

N-am mai băut bere într-o mânăstire și nu știu dacă sunt pregătit să încep în seara asta. Amicul meu însă se agita cu meniul de beri în mână. Zice că a găsit una de excepție. Oftez și mă așez mai confortabil pe scaun. Comandăm berea. În timp ce spuneam ce vrem să bem suntem invitați de vreo două ori să reglăm volumul către minim.

Așa am înțeles ce înseamnă stoicismul. L-am practicat, e nasol. A venit cu berea. Amicul meu a zis că o bea din sticlă. Eu, un lord, am decis că accept să mi-o toarne în pahar. Știți cât poate dura decantarea unei sticle într-un pahar?

Ei bine, între cinci și opt minute. O rotea, turna puțin, se oprea să dispară spuma…M-am simțit ca participând la un ritual șamanic cu bere. Când a terminat eram așa de plictisit că îmi venea să renunț. Amicul meu băuse deja jumătate din berea lui. Dau să o iau pe a mea exact în momentul în care dibacea de ospătăriță avea chef să își recupereze tava de pe masă.

Inevitabil, tava ei a fost mai fermă decât paharul meu cu bere. M-a trezit senzația de bere prin pantaloni. Ochelarista a decis că eu sunt vinovat că nu m-am putut abține să iau berea după ce s-ar fi retras ea. Mi-a adus șervețele și a pus cam jumătate de pachet pe pantaloni. Exact în zona aceea.

Dacă știți ce înseamnă un slam dunk aveți exact imaginea plasării șervețelelor. Am icnit scurt și am început să țopăi pe călcâie sub privirile oprobiate ale coloniștilor din Catan. N-am mai stat…Evident că am plătit berile (a mea fiind consumată de pantaloni și nu numai).

Am plecat cu o pată evidentă în zona inghinală a pantalonilor. Mi-a fost greu să găsesc un taximetrist pe care să-l conving că sunt ok cu prostata și nu ud canapeaua decât dacă vreau eu.

M-a luat unul cu figură de pustnic și cu o mașină care a participat cu siguranță la primul război mondial deși era dacie. Mi-a pus în vedere că mă duce pentru un pol. Am acceptat, ce șanse aveam?

Și am tăiat în mintea mea două localuri de pe lista locurilor pe care le voi mai frecventa vreodată.

septembrie 17th, 2022 Lasă un comentariu Timp liber Attala

Șeful fără subordonați este ca nunta fără nuntași

Adică liniștită dar săracă. Azi m-am decis să vorbesc despre oamenii șefului, oricare ar fi el. Că prea se crede că șeful este personajul principal și când colo el este (sau ar trebui să fie) doar liantul echipei.

Și bateria (ca la mașină) și volanul. Și cutia de viteze. Dar motorul? Motorul este echipa. Și șasiul și, mă rog, cam tot restul mașinii. Și nu vorbim despre echipă pentru că suntem ocupați să îl tot descriem pe șef? Nu e corect.

Echipa, acest cuvânt minunat, apare în sport și în filmele de război ca fiind un grup de oameni care au același scop și care lucrează sinergic (adică se completează) către atingerea acestui scop comun. Cu un lider. Și cu roluri definite pentru fiecare membru.

Americanii sunt tari în descrieri de echipe, la ei totul este foarte clar în materie de ce știe, ce poate și ce trebuie să facă fiecare membru al echipei. În aproape orice film american avem o echipă bine identificată la nivel de roluri. Cam în două din trei filme apare și unul care pune contre echipei deși face parte din ea. Dar una peste alta știm cine este inovatorul echipei, duhovnicul echipei sau cârcotașul echipei.

Dacă ar fi să povestim pe bune despre ceea ce numesc specialiștii ”echipă” am putea spune că noi, ăștia de prin România, am găsit și alte întrebuințări termenului. Pentru că noi suntem foarte buni în a găsi fisura definițiilor, punctul slab al conceptelor și nodul din trestie.

În ce ordine vă convine. În general, firmele nu sunt alcătuite din echipe mai mici conduse de șefi. Sunt alcătuite din grupuri de oameni selectați pentru ce știu să facă sau pentru ce știu pur și simplu. În speranța în care vor trudi pentru un obiectiv transmis. Să luăm o echipă de vânzări. Vestitele și dinamicele echipe de vânzări.

Ne putem permite luxul atribuirii de roluri la nivelul echipei? Putem avea oameni care nu ies pe teren la vânătoare de clienți?  Desigur, atunci când sunt scoși din elementul lor esențial: vânzarea și sunt puși să participe la ședințe sau cine știe ce alte întâlniri cu scop decizional, se vor duce cu naturalețe către rolurile de care Meredith Belbin s-a ocupat o viață (este cel care a definit cu claritate cele nouă roluri necesare unei echipe pentru a fi funcționale și care încă trăiește, apropos).

Dar la nivelul ”echipei” de vânzări toți componenții sunt atacanți. Unii mai abili, alții mai puțin abili dar toți, absolut toți membrii trebuie să vâneze. Și culmea este că nu vânează în haite ci mai degrabă individual. Poate în departamentele de relații cu clienții să fie altfel? Aici se pot ivi anumite roluri dar în niciun caz toate, pentru că și aici oamenii sunt instruiți să ofere asistență clienților care le cer asta. Și fiecare ar trebui să facă la cel mai înalt nivel același lucru.

Oamenii care se angajează într-o firmă nu se angajează să facă parte dintr-o echipă. Nu vor să preia un rol lucrativ (deși fiecare dintre noi se va îndrepta în mod natural către aceleași două sau trei roluri care ne reprezintă).

Oamenii din colectiv intră în colectiv pentru că vor să primească un salariu pentru care își oferă cunoștințele și abilitățile. Energia și timpul. Chestia aia cu apartenența la grup sau cu dorința de a face parte din nu știu ce mega-vis este poate valabilă în câteva cazuri gen Microsoft, Apple sau Google.

Nicicum pentru Silcotub Zalău (dacă o mai exista, sper să existe încă). Oamenii au nevoi de bază pe care le pot rezolva cu banii pe care îi obțin în schimbul a ceea ce fac în timpul orelor de program. Desigur că printre oamenii ăștia, o parte vor mai sus, mai mult sau mai bine.

Și dintre ei se selectează viitorii șefi. Dar cred că următoarele episoade de luni le voi consacra echipelor la nivel de mituri și legende dar și la nivel de adevăruri și de pârghii care ar putea fi folosite nu doar de șefi ci și de membrii echipelor.

Astăzi pot spune doar că pe lumea asta fiecare echipă ajunge să aibă șeful pe care îl merită. Sau că șeful este la fel de bun ca și cel mai slab om al echipei pe care o coodonează. Dacă va crește competența celui mai slab membru al echipei, va crește propriile sale competențe. Deși cea mai simplă variantă de joc este să-l dea afară pe cel mai slab.

Doar că în orice grup de oameni se vor creea ierarhii spontane la nivel de competențe și abilități și oricît de mulți ”cei mai slabi membri” vor fi dați afară, cineva va duce lanterna clasamentului. Acela este cea mai bună oglindă a șefului. Fie că îi place fie că nu.
Șeful fără subordonați este ca nunta fără nuntași

septembrie 10th, 2022 Lasă un comentariu Timp liber Attala

2022: Anul marketingului video

Videoclipul online este un fenomen urias. Dar credeti ca sunt doar pisici ciudate și copii draguti? Mai gandeste-te. Video este un canal nefolosit de marketing pentru continut, un canal care este perfect pentru a ajunge la clienti. Iata de ce firmele profesionale ar trebui sa-si concentreze eforturile pe marketingul video in 2022.

  • Videoclipul online va reprezenta 74% din traficul web
  • Mai mult continut video este încarcat pe web intr-o luna decat a creat televizorul în 30 de ani
  • 33% dintre proprietarii de tablete vizioneaza zilnic aproximativ o ora de videoclipuri pe dispozitivele lor
  • 28% dintre utilizatorii de smartphone vizioneaza un clip video pe dispozitivele lor cel putin o data pe zi
  • 78% dintre oameni urmaresc videoclipurile online în fiecare saptamana
  • 55% dintre oameni urmaresc video-uri online in fiecare zi

Stiati că 500 de milioane de persoane vizioneaza videoclipuri de pe Facebook in fiecare zi!

Iată de ce afacerea dvs. ar trebui sa angajeze publicul dvs. utilizand un videoclip:

  • 59% dintre directorii executivi sunt de acord ca, dacă textul si videoclipul sunt disponibile pe aceeasi tema a aceleiasi pagini, prefera sa vizioneze videoclipul
  • 54% dintre directorii de varf împartasesc cel putin saptamanal videoclipuri
  • 69% dintre oamenii de marketing, vanzari si profesionisti în afaceri au utilizat marketing video si alti 31% intentioneaza sa faca acest lucru
  • O masa masiva de 81% dintre persoane folosesc videoclipul lor pe site-ul web al marcii
  • 93% dintre oamenii de marketing folosesc video pentru marketing online, vanzari sau comunicare
  • 96% dintre companiile B2B intentioneaza sa foloseasca video în marketingul lor ca si continut in anul urmator

septembrie 3rd, 2022 Lasă un comentariu Timp liber Attala

despre parfumurile Dolce & Gabbana

Casa de Parfumuri Dolce & Gabbana – Când A Luat Naștere Acest Brand?

Domenico Dolce si Stefano Gabbana este cuplul de designeri italieni a caror poveste de succes incepe in 1985, o data cu prima lor aparitie ca designeri, la Milano Collezioni – New Talents.In 1986, isi prezentau prima lor colectie de imbracaminte de dama, iar in 1990 prima lor colectie de moda masculina.In noiembrie 1990 isi deschideau primul lor showroom pe brodway, la numarul 532. Apoi intre 1992-1998 au lansat si colectii haute couture pentru mirese.

Pe scurt, de doua decenii, inconfundabilul parfum mediteranean al creatiilor celor doi si-au deschis un loc aparte in lumea modei. Sunt preferatii multor celebritati, in special din industria filmului, cei doi fiind desgnerii unor staruri precum Madonna (au conceput cele 1500 de costume folosite in seria ei de concerte numite The Girlie Show, in 1993), Monica Belluci, Isabella Rossellini, Kylie Minogue, Jennifer Lopez sau Angelina Jolie.Sediul imperiului Dolce & Gabanna este in Milano iar buticurile lor din metropolele de pretutindeni au devenit un sinonim si un simbol al bunului gust.

Cele doua branduri ale casei de parfumuri Dolce & Gabbana

Actualmente, produsele casei sunt impartite in doua branduri centrale: D&G – brand care reuneste liniile mai casual, cu preturi medii, si Dolce & Gabanna, axat pe haute couture, produse de varf, la preturi de varf.In cadrul fiecarui brand exista si „anexe” pentru imbracaminte de plaja si lenjerie. Alaturi de imbracaminte, produs si accesorii – cravate, esarfe si ochelari.

Cum era de prevazut, cei doi nu au putut sta prea mult la distanta de lumea cosmeticelor, in special de cea a parfumurilor – in noiembrie 1994 apare pe piata Dolce & Gabbana Pur Homme.Este un parfum cu un stil personal si un miros natural masculin si distins.Este imdeiat urmat de primul parfum de dama – Dolce & Gabanna Clasique, conceput ca un mesaj personal, intim, un joc al contrastelor, penduland intre tandrete si strictete, intre feminitate si masculinitate.

Toate parfumurile Dolce & Gabbana amintesc de Sicilia, de oamenii ei puternici si temperamentali, de miresmele ei complexe si ametitoare.Cei doi creatori spuneau: „Asa cum Siclia este punctul de plecare al tuturor creatiilor noastre, tot asa, parfumurile pe care le iubim tot mai mult se afla sub zodie mediteraneana: sunt influentate de mirosul marii, de zilele calde de vara, de citricele si plantele mediteraneene.”Unul dintre cele mai mari succese este Sicily, un inconfundabil parfum feminin de la Dolce & Gabbana.Pasionala si frapanta, femeia descrisa de Sicily inspira dragoste la prima cedere, este senzuala, ispititoare si misterioasa.Pentru toate aceste motive, drept imagine a acestui parfum a fost aleasa nimeni alta decat Monica Bellucci, intr-o inspirata campanie de marketing lansata in 2003.

Care este cel mai popular parfum de la Dolce & Gabanna?

parfumul Dolce & Gabanna Light Blue

Cu toate ca toata gama de parfumuri are succes, cel mai popular de la Dolce & Gabanna este clasicul Light Blue. Este adorat de clienti datorita mirosului sau fresh, frictat cu arome revigorante – asemanatoare cu cele pe care le gasesti in bauturile energizate. Acesta a aparut in 2001 iar datorita aromei sale a devenit rapid popular in randul celebritatilor.

Avand in vedere succesul pe care l-a avut acesta, in 2021 a aparut Light Blue Forever, un parfum cu o nota mai dulce, putin mai feminin decat predecesorul sau, insa foarte similar. Dupa cum era de asteptat, a devenit popular foarte rapid, gasindu-si locul in colectia de parfumuri a celebritatilor dar si a clientilor pasionati de acest brand.

iunie 25th, 2022 Lasă un comentariu Fashion, Timp liber Attala

Sfaturi utile despre tunsul ierbii – Cum se tunde iarba?

1.Alegerea masinii de tuns gazon adecvate cerintelor dvs.

a. In cazul unei gradini mici se recomanda o masina de tuns gazon electrica sau pe benzina cu impingere,care este usoara si facil de directionat

b. Gradina dumneavoastra are suprafete mari de gazon,insa si suprafete usor inclinate?

In acest caz va recomandam o masina de tuns gazon mai lata cu sistem de antrenare a rotiilor pentru o tundere comfortabila si putin solicitanta, sau un robot de tuns gazon.

c. Aveti in gradina un gazon cu suprafata mare,arbori si arbusti? Exista pante si ocazional,iarba inalta? Atunci,o masina de tuns gazon cu sistem de antrenare a rotiilor si VarioSpeed,un tractor de tuns gazon sau un robot de tuns gazon sunt tocmai potrivite pentru dumneavoastra.

2.Aerarea gazonului 

Aerarea gazonului este necesara pentru a asigura pantrunderea oxigenului in sol. Operatiunea se executa cu ajutorul rolelor aeratoare cu care sunt dotate scarificatorele AL-KO, facand mici gauri in sol decompactandu-l. Aerarea se face cel mai bine in conditii de umezeala a solului.

3.Utilitatea unui scarificator de gazon

Pentru avea un gazon sanatos pe tot parcursul anului scarificarea gazonului este o operatiune esentiala. Scarificarea este recomandata a fi facuta primavara si toamna dupa aerarea gazonului.Operatiunea in sine consta in indepartarea firelor si muschiilor de iarba ramase de la taiere sau cazute in timpul iernii.

La baza firelor de iarba, orice gazon are un material fibros si descompus, format din resturi de iarba taiata, frunze moarte, rizomi, etc. In cantitate mica, acest material este benefic, dar in cantitate mare nu .Prin scarificare se elimina din gazon aceste uscaturi, ceea ce va imbunatati patrunderea aerului, a apei si a dezvoltarii microorganismelor necesare solului unui gazon.

Este recomandat sa treci  de doua ori prin gazon cu scarificatorul pentru a avea rezultate satisfacatoare. Scarificarea trebuie executata cand pamantul este mai uscat

4.Trimmerul de gazon

Trimmerul de gazon se foloseste in completarea masinilor de tuns gazon. Este necesar pentru taierea ierbii si a buruienilor din locurile greu accesibile masinilor de tuns gazon. Cand iarba este prea inalta trimmerul este solutia perfecta.

Se poate folosi pe terenuri accidentate cu denivelari unde masina de tuns iarba nu poate intra. Iarba crescuta pe langa garduri,ziduri si la colturile cladirilor se poate taia numai cu ajutorul trimmerului. Pentru taiarea ierbii in jurul pomilor se utilizeaza tot un trimmer de gazon.

5.Motocoasa

Cu motocoasa se poate taia iarba in locuri greu accesibile care au obstacole. Se pot utiliza atat pe terenuri mici si medii cat si terenuri mari depinde din ce categorie face parte. Exista motocoase hobby, semiprofesionale si profesionale.

Sunt usor manevrabile , chiar si cele profesionale avand ham de purtare si un sistem antivibratie integrat si maner tip bicicleta. Motocoasele se utilizeaza si la taierea de buruieni, iarba incalcita si chiar si stuf.

6.Motocositoare

Motocositoarele se utilizeaza pe terenuri mai mari cu denivelari si acces mai greu, cu buruieni si iarba crescuta mare. Sunt usor manevrabile si foarte fiabile. Se pot folosi si in conditii grele de catre oricine, fara experienta de folosire a utilajelor. Motocositoarele se utilizeaza in procesul de afanare a solului. Vin cu diverse accesorii cu care se pot efectua si alte activitati.

iunie 25th, 2022 Lasă un comentariu Timp liber Attala

Clatite Pufoase – Rețetă Rapidă și Gustoasă

Nu am intalnit pana acum vreo persoana care sa spuna ca nu-i plac clatitele. Asa ca, sunt un desert numai bun de facut pentru familie, cand ai musafiri sau pofta de ceva dulce si rapid.

Eram in generala cand deja faceam clatite singura pentru ai mei. De atunci, am tot incercat retete diferite, dar m-am oprit la una care ne place mie si sotului foarte mult. Clatitele ies pufoase dar nu sunt extrem de subtiri. Sunt foarte aromate si doar scriind acum despre ele pot sa imi aduc aminte de mirosul si gustul lor.

 Ingrediente

  • ½ kg Faina alba
  • 1 Praf de sare
  • 1 lingurita Esenta vanilie
  • 1 Ou
  • Putina drojide (cat o aluna)
  • 3 Pahare de lapte caldut
  • 3 Pahare de apa minerala la tempertura camerei

 Intr-un vas se pune faina, zaharul, un praf de sare (adica cat se poate cuprinde cu doua degete), esenta de vanilie, oul. Drojdia se dizolva intr-un vas cu apa calduta.

Se amesteca. Timp in care se toarna putin cate putin laptele cald, apoi apa calduta. Se amesteca energic cu telul ca sa nu ramana cocoloase.

Cand compozitia devine aerata, atunci inseamna ca e numai bun de facut clatite din el.

Se incinge tigaia cu un strop de ulei.

Cand uleiul e incins, se toarna un polonic in centrul tigai. Nu e nevoie se miscati tigaia deoarece compozitia e moale si lichida si se va imprastia pe toata suprafata tigaii singura.

Cand clatita nu mai este umeda pe partea de deasupra, inseamna ca s-a copt destul pe prima parte.

Cu ajutorul unei palete,se intoarce ca sa se coaca si pe cealalta parte.

Eu folosesc o plita pe inductie, coc clatitele mereu pe nivelul 8, aproximativ 50 sec pe o parte, 50 sec pe cealalta.

Pentru umplutura, clar, preferata noastra este ciocolata, dar de asemenea se poate folosi dulceata, miere, branza dulce, budinca, fructe, etc.

mai 10th, 2022 Lasă un comentariu Timp liber Attala

Paine de casa – Cea mai gustoasă rețetă. Iată cum se prepară

De ce te-ai chinui sa faci paine acasa cand e foarte lejer si la indemana sa o cumperi de la magazin?

  • E mult mai sanatoasa
  • Vei avea un parfum de ‘pita calda’ in casa minunat, mai ales daca ai copii sau invitati la masa
  • Este usor de facut si distractiv

Ingrediente:

  • 1 kg faina de grau
  • 50 g drojdie activa
  • 200 ml ulei de masline
  • 400 ml apa calduta
  • 2 lingurite de sare

Mod de preparare:

  1. Se dizolva drojdia in apa calduta
  2. Se amesteca toate ingredientele intr-un bol mare
  3. Se framanta aluatul energic pentru 4-5 min

In timpul framantarii puteti adauga ulei daca aluatul se lipeste de mana.

Dospitul painii:

Eu prefer sa modelez painea si s-o las la dospit in tava in care o coc – e mai usor asa pentru mine.

Asa ca imi pregatesc tavile si hartia de copt. Ca sa pot modela hartia de copt in tava, mai intai o strang in pumn intr-un ghem si apoi sa o asez in tava.

Impart aluatul in 2 parti, ale mele nu sunt egale pentru ca folosesc o tava mai mare si una mai micuta.

Pentru dospit aveti doua posibilitati:

  1. Asezati tava cu painea intr-un prosopel sau patura
  2. Dati drumul cuptorului la 30 grade si lasati sa mearga asa incet

Eu optez pentru prima varianta, clasica, mereu, si merge foarte bine.

Dupa ce painea a dospit suficient, incalezsc cuptorul la 180 grade C si o las la copt 1 h 20 min.

Dupa ce painea a dospit suficient, incalezsc cuptorul la 180 grade C si o las la copt 1h 20 min. Cand painea s-a rumenit, e semn ca trebuie scoasa afara.

Painea se uda cu o pensula cu apa pe deasupra si lateral astfel incat coaja sa se faca moale si se mai lasa asa la racit sub un prosopel curat. Painea e gata de servit.

Bon apetit!

mai 3rd, 2022 Lasă un comentariu Timp liber Attala

Pizza – Rețetă Rapidă și Delicioasă. Cum se prepară?

Cui nu-i place pizza? ? Noua ne place pentru ca nu trebuie multe ingrediente, e foarte versatila si de obicei reusim sa facem o pizza buna cu ce avem prin casa.  Pizza poate fi facuta in multe feluri, iar aici gusturile nu se discuta.

Mai jos gasiti reteta dupa care facem noi pizza. Ingredientele sunt de ajuns pentru 2 tavi mari de pizza. Desigur, multe ingrediente se pot inlocui ori adauga. In functie de preferinte, puteti adauga ciuperci, ardei iute, mozzarella, rucola, ceapa, bacon, s.a.m.d.

Ingrediente:

  • 800 gr Faina
  • 300 gr Salam
  • 300 gr Sunca
  • 120 gr Porumb
  • 250 gr Cascaval
  • 2 alune de Drojdie
  • 6 lg Ulei de masline
  • 3 lg  Ketchup sau Pasta de rosii
  • Sare
  • Apa calduta

Preparare:

Intr-un bol mare se pune faina, o lingurita mica de sare, 3 linguri de ulei de masline si drojdia dizolvata intr-o jumatate de pahar de apa calduta.  Aluatul se framanta adaugand constant putina apa calduta pana cand compozitia se armonizeaza intr-un aluat.

Se lasa la dospit aproximativ o ora. Cand aluatul a dospit, se imparte in doua jumatati egale.

Se pregateste tava care trebuie unsa cu ulei. Eu pun jumatate de aluat direct in mijlocul tavii si-l intind in mod egal cu mana, atat cat imi permite aluatul. Aluatul se poate intinde si cu sucitoarea foarte bine.

Dupa ce am uniformizat  aluatul, pun ketchup si il intind pe toata suprafata lui.  (La alegere, ketchup-ul se poate inlocui cu pasta de rosi, bulion, etc.)

Se pun feliile de sunca si salam, porumbul iar la sfarsit cascavalul ras. Se pune la cuptor pentru aproximativ 25 de minute la 160 de grade. Noua ne place ca in ultimele 2 minute inainte de a scoate pizza sa dam cuptorul pe 180 ca sa se rumeneasca bine deasupra si inauntru sa ramana moale si apetisanta.

Pizaa e gata. Nu-i asa ca a fost usor?

aprilie 25th, 2022 Lasă un comentariu Timp liber Attala

Tocanita cu Soia si Cartofi

Soia incepe apara tot mai des in bucatariile romanesti, si asta ma bucura foarte mult pentru ca este un aliment plin de fibre, vitamine si minerale.

Cateva Beneficii:

  • Ofera cantitatea necesara de proteina vegetarienilor (sau personelor care din anumite motive nu pot consuma carne)
  • Scade nivelul colesterolului
  • Favorizeaza tranzitul
  • Intareste sistemul osos
  • Imbunatateste circulatia sanguine

Tocmai aceste motive m-au determinat sa incerc si eu o mancare facuta cu soia. Desi eram destul de sceptica, spre propria-mi surprindere, a iesit foarte gustoasa, si ne-a placut si mie si sotului meu. Mai jos aveti reteta dupa care am gatit eu:

Ingrediente:

  • 60 gr soia
  • 1 ceapa
  • 1 morcov
  • 6 cartofi de marime medie
  • 1 graunte de usturoi
  • 1 foaie de dafin
  • 50 ml bullion de rosi
  • Sare, piper

Optional:

  • 1 lg pasta de ardei
  • 1 lg pasta de dulceata de ardei iute
  • 1 lg pasta de ardei iute

Preparare:

Mai intai de toate, soia se lasa la hidratat (inmuiat) intr-un bol cu apa fierbinte si un amestec de condiment aproximativ 30 de minute pentru a-i da aroma.

Intr-o oala de marime mijlocie, se pune la calit ceapa taiata marunt.

Dupa ce s-a calit ceapa, se adauga morcovul taiat feliute subtiri sau cuburi mici si se lasa la calit impreuna inca 2 minute.

Se adauga cartofii taiati cuburi mici.

Se adauga apa cca. 60 ml, bulionul, foaia de dafin, grauntele presat, sarea si piperul dupa gust. Se lasa la fiert. Dupa ce mancarea incepe sa fiarba, se adauga soia stoarsa de apa, si se lasa la fiert la foc mic.

Cand cartofii sunt bine fierti, mancarea e gata. Se poate adauga o ploaie de patrunjel pentru un plus de aroma.

februarie 3rd, 2022 Lasă un comentariu Timp liber Attala