Concluzia 1 – Nu există om perfect pe lume. Deci nu există nici șef perfect pe lume. Sunt șefi care pot crește și se pot dezvolta și șefi care vor rămâne ceea ce sunt acum toată viața lor.

Concluzia 2 – În armată se spunea (pe vremea când armata era obligatorie)  că o generație de veterani dă cu recruții de pământ iar generația bubuită se poartă frumos cu recruții, povestindu-le cât de greu le-a fost atunci când veteranii generației precedente au dat cu ei de pământ.

Recruții care ascultă poveștile vor da de pământ cu cei care îi urmează atunci când le va veni rândul să fie veterani. Și ciclul se reia. Se înlocuiește cuvântul ”veteran” cu ”șef”, ”recrut” cu ”subordonat” și ”armata” cu ”etapa de creștere a șefului” și se obține fix același lucru.

Concluzia 3 – În fiecare șef se ascund mai multe personalități. Sau feluri de șef. Una dominantă și două sau trei recesive. Nu este obligatoriu ca șeful să rămână așa cum este până la pensie. Se poate schimba (uneori și de-a lungul unei luni) pe măsură ce diverse tipuri de șef ies la iveală. Dacă are mai mult de patru tipuri de șef se numește schizofrenie și e boală psihică. Dar în 95% din cazuri sunt 3 sau 4 tipuri.

Concluzia 4 – Nicio echipă nu este fericită total cu șeful pe care îl are. Orice echipă își dorește un șef mai cumsecade sau mai deștept sau mai puternic. Uneori mai dur. Pe principiul caprei vecinului, șeful echipei celeilalte e mai ”nimerit” decât al nostru. Și ca în legile lui Murphy, cel mai bun șef este cel care nu ne mai este șef. Cineva din trecutul mai mult sau mai puțin apropiat.

Concluzia 5 – În umanitatea sa, șeful își să seama când face greșeli. După cele face. Și nu vorbește despre asta cu nimeni. Se chinuie însă noaptea, când stă de vorbă cu subconștientul său.  Pe măsură ce crește în rang, posibilitatea de a face greșeli mai mari crește și ea.  Vă dați seama ce nopți are un director general?

Vă mai dau concluzii pe măsură ce apar că nu am chef să inventez concluzii doar ca să umplu ecranul. Dar mi se pare foarte util și eficient ca voi, cititorii acestor rânduri, să-mi trimiteți sub formă de comentarii concluziile voastre.  Promit să le împărtășesc mai departe și să vă fac loc lângă mine în posteritate  ? .

Mai departe, voi încerca să denumesc  tipurile (uneori cu subtipurile) de șef pe care le-am identificat și să scriu o singură frază despre fiecare. Săptămâna viitoare să vă pot oferi chestionarul pe care fie să îl folosiți pentru uz personal (să vă autorecunoașteți, asta dacă răspundeți corect și obiectiv la chestionar) fie să îi recunoașteți pe șefii voștri sau, doar pentru cei inconștient de curajoși, să îl oferiți spre completare oamenilor din subordine (cum ar fi să zică despre voi).

Șeful expert – Știe cu ce ar trebui să se ocupe fiecare dintre subordonați și poate face de zece ori mai bine treaba fiecăruia dintre ei. Muncește mult și bine și deleagă puțin și prost.

Șeful bunicuță – este blând și atent cu subordonații. Nu vrea conflicte în echipă. Nu a certat niciodată pe nimeni, oricât de grav a greșit.

Șeful Darth Vader  – prezența lui sperie. Când îi vine să ”ucidă” un subordonat îl execută fără somație. Oamenii se tem de el deși sunt oarecum mândrii că pot lucra sub un asemenea șef.

Șeful ”lider de sindicat”  –  are nevoie de susținerea subordonaților dar îi apără în orice situație în fața oricui. Nu este un specialist în domeniu dar ține foarte bine spatele subordonaților.

Șeful isteric – urlă impersonal către oameni care nu sunt de față și folosește un limbaj colorat și anatomic deși nu ia măsuri reale atunci când are cum. Stresează dar nu mușcă.

Șeful șugubăț – face mișto de oameni atunci când nu înțeleg ce au de făcut sau când greșesc. Maximum de supărare se vede când devine sarcastic.

Șeful sărac – acceptă fără comentarii toate sarcinile pe care le primește, chiar dacă depășesc capacitatea echipei. Și este tot timpul certat de șefii lui că nu termină tot ce are de făcut la timp. Își cere prea mult scuze…

Șeful coach – pare că nu are soluții la probleme deși îi asistă pe subordonați să le găsească singuri, chiar dacă durează mai mult. Subordonații lui se dezvoltă extrem de repede și devin siguri pe ei.

Șeful vizionar – bun vorbitor, își motivează subordonații cu discursuri bine alese. Carismatic, își vinde cu măiestrie ideile și viziunea, subordonații îl urmează pentru că au încredere în el.

Șeful mentor – scopul lui este să îi formeze pe subordonați după chipul și asemănarea lui. Cei care fac ca el sau îi seamănă au șanse să crească.