Lună: februarie 2022

La fel ca si in cazul stabilirii dozajului optim al medicamentelor de sinteza si aici un dozaj optim poate varia, fie in functie de varsta, fie in functie de masa corporala, luandu-se dozajul de referinta/zi.

Puteti gasi in Farmacologie Formula lui Young pentru stabilirea dozajului in functie de varsta sau Formula lui Clark pentru stabilirea dozajului in functie de masa corporala.

Eu am folosit doar formula lui Clark, ba mai mult mi-am determinat o formula simpla pentru concentratia mea de tincturi, de genul X picaturi/5kg masa corporala. Rezultatul este foarte asemanator cu cel obtinut din formula lui Clark, dar mi s-a parut mai practic.

Nu in ultimul rand dozajul poate diferi si in functie de planta, dar asta este o alta problema !

Trebuie sa stiti ca daca vom pune intr-un recipient mai multe tipuri plante (unii pun si 50 de tipuri de plante) si vom turna alcool, va rezulta tot o tinctura, de genul Bitterului suedez. Pe Internet se gasesc fel de fel de combinatii de plante in acest sens.

Dozajul nu este critic. Se iau de regula 1-2 lingurite inainte de masa. Se poate folosi si extern prin aplicarea unor comprese. Poate voi face vreodata un articol pe aceasta tema…

Uleiurile esentiale se extrag din plantele aromatice, folosindu-se florile, frunzele, tulpina si/sau radacina,  prin 3 metode clasice: presare la rece, cu solvent sau prin distilare. Acestea se extrag de obicei si cu randament bun doar in regim industrial.

Puteti si dumneavoastra sa extrageti uleiuri esentiale din plante, cel mai simplu prin distilare, folosind o instalatie de distilare ca cea pentru obtinerea alcoolului (tuica, rachiu). Se pune la fiert apa cu planta respectiva, care nu trebuie maruntita si vaporii de apa vor antrena si uleiurile esentiale din planta.

Prin condensare va rezulta apa cu uleiul esential care va pluti. Apoi prin separare se obtine uleiul esential. Trebuie sa luati in calcul ca va trebuie a cantitate mare de plante pentru a obtine cativa zeci mililitri de ulei esential. Tocmai de aceea un litru de ulei esential costa sute de euro. P

e de alta parte folosirea uleiurilor esentiale, desi au proprietati cu totul deosebite (antiseptice, imunostimulatoare, antibacteriene etc, in functie de planta) acestea trebuie folosite cu mult discernamant.

Pentru cine nu stie, obtinerea uleiului esential de lavanda incepe sa devina o afacere profitabila si la noi. Este posibil ca la acest moment cultura de lavanda sa fie cea mai profitabila !

Vinurile medicinale asa cum le arata si numele sunt considerate medicamente si nu pot fi confundate in niciun fel cu vinurile de masa ! Este o metoda de extragere mai putin folosita.

Principiul de extragere este la fel ca si la tincturi si se prepara la fe de simplu. In cazul vinurilor medicinale,  se foloseste vin rosu sau alb si o cantitate de planta, 50-100 g/ 1litru de vin, in functie de planta.

Se inchide recipientul ermetic si se lasa la macerat 14 zile. La fel, se agita, dar de mai multe ori pe zi. Apoi se filtreaza si se pastreaza la loc racoros.

Dozajul nu este prea critic si este in jur de 50-100 ml pe zi, dar si asta in functie de cantitatea de planta folosita.

Pulberile din plante sunt de fapt plante maruntite foarte fin prin procedee mecanice. Pe intelesul tuturor o pulbere apare ca faina. Ele se gasesc de obicei in magazin sub forma de capsule.

Eu folosesc aceasta forma de administrare, prin maruntirea foarte fina cu o rasnita electrica si apoi umplu capsule gelatinoase farmaceutice de marime „0” (la fel, ca marime, ca cele de Ampicilina). Si aici stabilirea dozajului trebuie facuta cu discernamant. Acesta se calculeaza in grame/zi.

Sigur ca folosirea unei surse sigure de achizitonare a capsulelor gelatinoase farmaceutice este imperativ necesara. De asemenea si modalitatea de umplere trebuie sa se realizeze intr-un mediu cat mai curat, folosindu-se manusi sterile.

Daca nu puteti indeplini aceste doua conditii evitati sa va preparati astfel de capsule acasa !

Cataplasma se foloseste pentru aplicarea externa si este o pasta din planta, intinsa pe o panza, care apoi se aplica pe corp in zona dureroasa.

Pasta se obtine fie prin inmuierea plantei proaspete in abur cald, fie prin macinarea ei intr-un blender, dar tot asa de bine se poate aplica si planta intreaga. Ca principiu, substantele active din planta sunt absorbite prin piele si apoi trec in sange prin vasele sanguine capilare.

Mentinerea cataplasmei pe zona afectata se face pentru o durata de cel putin 30 minute, aceasta durata putand fi mai mare in functie de tipul plantei folosite. De multe ori folosirea cataplasmelor face minuni in regenerarea tesuturilor sau retragerea unor tumori.

Alifiile sau unguentele se pot prepara acasa foarte simplu prin amestecul de planta fin maruntita, unt (sau unt clarificat pe care o sa va invat sa-l preparati intr-un articol viitor) ori ulei de masline si circa 50 de grame de ceara naturala.

Totul se fierbe pana se obtine o pasta care apoi se va solidifica la temperatura camerei. Aplicarea unguentului se face pe locul dureros si nu putem vorbi despre un dozaj anume.

Inhalatia reprezinta calea cea mai sigura si rapida prin care substantele active din plante patrund in organism direct la locul afectat. Inhalatiile se folosesc in cazul tratarii afectiunilor respiratorii (de la viroze, rinita, bronsita, sinuzita, gripa, tuse pana la banalul guturai). Procedeul este foarte simplu si la indemana oricui…

Intr-un vas nemetalic se pun plantele si peste acestea se toarna apa clocotita apoi se acopera vasul cateva minute. Ne punem capul deasupra vasului, acoperim capul astfel incat sa fim obligati sa respiram doar aburii din vas pentru circa 15 minute. Efectul va fi foarte rapid ! Plantele folosite de obicei sunt: musetel, cimbru, rozmarin, busuioc, menta, salvie etc.

Astfel, aburii umezesc caile respiratorii si fluidifica secretiile. Odata cu aburii sunt antrenate si substantele active din plante, care incep imediat sa dezinfecteze caile respiratorii si sa distruga agentii patogeni. In locul plantelor se pot folosi cu succes uleiurile esentiale.

Sunt de ajuns 5 picaturi/litrul de apa pentru a se putea obtine efectul asteptat.  Dupa ce s-au facut inhalatiile trebuie sa nu se mai ia contact cu aerul rece si de aceea este bine ca incaperea in care se face acest lucru sa fie incalzita. Tot asa de bine este ca inhalatiile sa se faca seara inainte de culcare pentru a ne putea acoperi imediat.

De mentionat totusi ca inhalatiile sunt contraindicate celor care au probleme de astm, insuficienta respiratorie, sepsis, detresa respiratorie, bolnavi tarati ori celor care sufera  Bronhopneumopatia cronica obstructiva (BPOC).

Sper ca m-am facut inteles explicandu-va modalitatile in care putem extrage substantele active din plante. Am dat si detalii de obtinere, pentru ca fiecare sa poata incerca sa prepare astfel de amestecuri, in cazul in care doreste, precum si informatii minime cu privire la dozaj.

Chiar daca nu va veti prepara singuri aceste remedii cred ca prin lecturarea articolului ati castigat un plus de informatie pe care il veti putea folosi atunci cand va fi nevoie !

Infuzia

Infuzia este poate cea mai la indemana metoda de extragere a elementelor active din planta. Avem nevoie doar de un recipient, din sticla, ceramica sau un alt material nemetalic, cu capac sau o alta posibilitate de acoperire.

Operatiunea este simpla… Se pune planta uscata maruntita (daca o cumparam este gata maruntita, daca o uscam noi o putem marunti fie cu un mojar cu pistil, fie prin orice alta metoda mecanica) si apoi se toarna apa (de preferinta apa plata) fierbinte (80-100 grade C) si se astupa imediat recipientul.

Se tine asa circa 20 minute si apoi se strecoara. De asta infuzia se mai numeste si oparire. Trebuie spus ca infuzia o folosim doar in cazul in care folosim partile aeriene ale plantei (tulpina, frunza sau floare) si nu radacini.

De asemenea, in cazul in care din diferite motive vom folosi plante proaspete, timpul lasat pentru infuzie este mai scurt, de circa 2-3 minute. In general este bine ca ceaiul astfel obtinut sa se consume neindulcit si sa nu fie pastrat mai mult de o zi.

Cu toate acestea, daca dorim sa-i punem putin zahar, ii punem ! Daca vom folosi mierea de albine, foarte mare atentie ca ceaiul sa nu fie fierbinte, ci caldut!

Este bine de stiut ca mierea turnata intr-un lichid cu o temperatura de peste 40 de grade C devine daunatoare prin eliminarea unei toxine cancerigene. Si ca tot vorbim de miere, tot asa de gresit este si sa se puna mierea cristalizata in cuptorul cu microunde!

Decoctul

Decoctul se prepara din partile mai dure ale plantei – scoarta, semintele sau radacina. Este un procedeu mai puternic de extragere a substantelor active, deoarece spre deosebire de infuzie cand se turna apa fierbinte peste planta asteptand ca substanta active sa treaca in apa, in cazul decoctului planta se fierbe odata cu apa.

Dupa ce incepe sa fiarba apa este bine sa se continue fierberea la foc mic. Acest lucru se face circa 20 -30 min, pana cand apa scade cu circa o treime fata de cantitatea initiala. Dupa fierbere se lasa la racit si apoi se strecoara.

Desi in principiu decoctul se face din partea dura a plantei, eu zic, ca nu este foarte gresit daca se face si din partile aeriene, atunci cand suntem nevoiti sa extragem mai multa substanta activa.

Spre deosebire de infuzie si decoct, macerarea nu presupune folosirea temperaturilor mai ridicate. Macerarea se face in general la temperatura camerei, intr-un lichid.

Lichidul poate fi apa, vin, alcool obtinut din cereale, ulei. Uleiul se foloseste doar in cazul in care planta contine uleiuri esentiale. In cazul in care lichidul este apa, temperatura acesteia trebuie sa fie mai coborata pentru a nu aparea fenomenul de fermentare a plantei si de aceea acesta se realizeaza la frigider.

Timpul de macerare difera in functie de lichidul in care se face macerarea dar si de tipul plantei. Dupa macerare continutul se filtreaza.

In cazul in care macerarea se realizeaza in alcool produsul final se numeste tinctura. Daca se foloseste vinul atunci se va obtine un vin medicinal.

Tincturile

Tincturile sunt poate cele mai folosite in fitoterapie, deoarece se extrage foarte mult din substanta activa a plantelor. Pentru aceasta se foloseste alcoolul rafinat de cca 50-60 %. Alcoolul s-a dovedit cel mai bun solvent de extragere a substantelor active din plante.

Este lesne de inteles ca se va folosi alcool obtinut din fermentarea si distilarea cerealelor sau a fructelor si nu alcool etilic industrial sau metilic ! Alcoolul fie il preparam in casa, atunci cand avem o instalatie pentru distilare, fie il cumparam din market-uri.

Pentru a obtine tinctura se folosesc borcane care se inchid ermetic. Personal folosesc borcane de 400 ml, cu capac cu filet. Planta maruntita foarte bine se pune in borcan fara a o indesa. Se folosesc proportii de planta uscata/alcool de 1:5 sau planta proaspata/alcool 1:2.

Folosind borcane de capacitate relativ mica eu folosesc plante uscate. In cazul in care cumparam planta si de regula cantitatea este de 50 g de planta uscata si maruntita, vom folosi 250 ml de alcool.

Trebuie spus ca poate diferi consistenta plantelor. Unele sunt mai „pufoase” si pot ocupa tot borcanul. In cazul acesta, fie folosim un borcan mai mare, fie reducem cantitatea de planta pastrand totusi proportia de alcool.

Dupa ce am turnat alcoolul peste planta se inchide ermetic borcanul si nu se va mai deschide pana la expirarea timpului de extragere. Borcanele se vor pune la temperatura camerei si se vor agita cel putin o data pe zi.

Eu le agit in prima zi mai mult, pentru a „amorsa” putin procesul de extragere. Timpul care se lasa pentru extragere este de cel putin 14 zile. Eu las de obicei 20-21 de zile.

Pentru o oarecare reproductibilitate este foarte bine sa folositi aceleasi cantitati, aceeasi concetratie alcoolica, acelasi timp de macerare.

Spun asta deoarece o problema delicata in cazul tincturilor este stabilirea dozajului corect, adica numarul de picaturi maxim pe zi pe care le vom lua.

Spun ca este o problema delicata deoarece, daca eu spun ca se vor folosi, spre exemplu 20 picaturi pe zi, dumneavoastra, care nu ati folosit aceeasi concentratie alcoolica, aceeasi proportie, aceeasi sursa de aprovizionare a plantei si nu ati lasat acelasi timp de macerare si veti folosi tot 20 picaturi pe zi, s-ar putea sa nu folositi un dozaj corect.

In conditii de preparare industrial unde totul se face in medii controlate si in proportii bine stabilite se pot reproduce tincturi identice, dar in cazul in care le facem in casa lucrurile se cam schimba.

De aceea, daca vedem ca un produs comercial indica un dozaj de X picaturi pe zi, noi daca preparam tinctura din aceeasi planta este foarte posibil ca dozajul corect sa fie mai mare sau mai mic. Este important dozajul pentru a obtine efectul asteptat de la acea tinctura…

O alta problema este si ca dozajul indicat poate diferi in functie de masa corporala a persoanei. Desi nu se prea spune, un dozaj de, sa spunem 20 de picaturi, va avea un efect pentru o persoana matura de 60 kg si alt efect pentru persoana de 100 Kg sau mai mult, chiar daca organele sunt aproape egale.

Norocul nostru este ca o diferenta rezonabila de dozaj poate crea doar incovenientul de a slabi efectul tincturii sau a amestecului de tincturi.

Doar o depasire grosolana a dozajului poate provoca in cel mai fericit caz  o intoxicatie, putandu-se ajunge chiar la complicatii de oridin medical. Probabil vom discuta despre acest lucru mai in amanunt intr-un articol viitor.

Cu siguranta ca atunci cand vorbim despre fitoterapie ne gandim la o modalitate de a trata cu ajutorul plantelor. Cum nu suntem erbivore sa ne hranim direct de la sursa, cu alte cuvinte sa mergem la pascut, ca sa folosim plantele „de leac” acestea trebuie preparate in vreun fel !

Prin prepararea acestora noi trebuie sa urmarim in principal extragerea elementelor active din ele pentru a putea fi folosite fie intern, sub forma de infuzie din plante, decoct, macerat sau tinctura, uleiuri, fie extern, prin aplicarea acestora sub forma de cataplasme, bai, alifii etc.

Pentru a obtine totul sau aproape totul de la planta, adica sa avem un randament bun in ceea ce priveste extragerea elementelor active si pentru a avea si rezultatele asteptate trebuie sa stim sa le preparam corect. Degeaba folosim o reteta buna, care a functionat, daca nu o preparam cum trebuie.

Daca nu le preparam corect degeaba asteptam rezultate, fiindca foarte multe persoane nu stiu sa faca corect nici un simplu ceai ! De aceea voi incerca ca prin acest articol sa explic pe intelesul tuturor cum ar trebui pregatite plantele atunci cand dorim sa le folosim pentru imbunatatirea sau mentinerea sanatatii.

Pentru a trece la preparat trebuie mai intai sa avem ce !

Plantele se pot culege personal, asta presupunand ca le stim, avem de unde sa le culegem, avem posibilitatea de a le usca, macina (marunti), cantari, ambala si depozita. Trebuie sa spun ca plantele medicinale se folosesc foarte rar in stare proaspata.

Prin uscare, naturala sau mecanica, la maximum 40 de grade Celsius, principiile active nu se pierd. O uscare la temperaturi mai joase face ca umezeala (apa) din planta sa inhibe efectul enzimelor si nu prea e bine ce facem !

De aceea, in cazul in care nu avem timp sa umblam dupa ele si nici nu avem posibilitatea uscarii plantelor si nici spatiul destinat depozitarii,  cea mai buna metoda este sa folosim surse de aprovizionare comerciale, acele magazine care vand produse din plante si plante vrac la cutie, de regula de 50 g de planta uscata. Este lesne de inteles ca nu voi indica nume de firme sau de magazine, dar trebuie spus ca sursa de aprovizionare este bine sa fie sigura. In general preturile sunt foarte accesibile si se gaseste o gama foarte diversificata de plante. Mai exista si varianta comandarii acestora online…

Si asa am rezolvat cea mai mare problema, de a avea efectiv in mana plantele pe care le vom folosi !

Asa cum spuneam pentru a fi folosite intern, adica sa le introducem in organism, acestea pot fi folosite in principal ca infuzie, decoct, tinctura, ulei esential, ulei cu extract din planta, pulberi, vinuri medicinale.

Soia incepe apara tot mai des in bucatariile romanesti, si asta ma bucura foarte mult pentru ca este un aliment plin de fibre, vitamine si minerale.

Cateva Beneficii:

• Ofera cantitatea necesara de proteina vegetarienilor (sau personelor care din anumite motive nu pot consuma carne)
• Scade nivelul colesterolului
• Favorizeaza tranzitul
• Intareste sistemul osos
• Imbunatateste circulatia sanguine

Tocmai aceste motive m-au determinat sa incerc si eu o mancare facuta cu soia. Desi eram destul de sceptica, spre propria-mi surprindere, a iesit foarte gustoasa, si ne-a placut si mie si sotului meu. Mai jos aveti reteta dupa care am gatit eu:

Ingrediente:

• 60 gr soia
• 1 ceapa
• 1 morcov
• 6 cartofi de marime medie
• 1 graunte de usturoi
• 1 foaie de dafin
• 50 ml bullion de rosi
• Sare, piper

Optional:

• 1 lg pasta de ardei
• 1 lg pasta de dulceata de ardei iute
• 1 lg pasta de ardei iute

Preparare:

Mai intai de toate, soia se lasa la hidratat (inmuiat) intr-un bol cu apa fierbinte si un amestec de condiment aproximativ 30 de minute pentru a-i da aroma.

Intr-o oala de marime mijlocie, se pune la calit ceapa taiata marunt.

Dupa ce s-a calit ceapa, se adauga morcovul taiat feliute subtiri sau cuburi mici si se lasa la calit impreuna inca 2 minute.

Se adauga cartofii taiati cuburi mici.

Se adauga apa cca. 60 ml, bulionul, foaia de dafin, grauntele presat, sarea si piperul dupa gust. Se lasa la fiert. Dupa ce mancarea incepe sa fiarba, se adauga soia stoarsa de apa, si se lasa la fiert la foc mic.

Cand cartofii sunt bine fierti, mancarea e gata. Se poate adauga o ploaie de patrunjel pentru un plus de aroma.