In vara trecuta, am avut ocazia de a vizita Roma. In sfarsit! Ne doream foarte mult sa mergem in vacanta in Italia si sa vizitam principalele atractii turistice. Am vazut de multe ori pe internet, fotografii cu Colosseum-ul si nu reuseam sa imi imaginez maretia si grandoarea acestui loc; istoria la ea acasa, cum s-ar spune!

Si cel mic era entuziasmat, chiar daca nu stia de ce!

Nu am reusit sa mergem pana in acel moment, pentru ca eram insarcinata si am asteptat sa vina pe lume „strumful”. Daca esti mamica, stii cat este de minunat sa iti tii puiul in brate si sa il imbratisezi, si sa il privesti in ochisorii lui calzi si inocenti. Si asa au trecut doi ani minunati in care am invatat si inca invat, cum sa fiu mama. Atatea provocari si nopti nedormite, plansete, teama, dar si bucurie de nedescris. Sa ma uit la el si sa il observ cum invata, cum se dezvolta, cum se uita dupa mine; sunt sentimente care nu pot fi descrise in cuvinte, ci doar traite.

vacanta-cu-copilul

Inainte de a pleca, ne auzea cum vorbeam de bilete, de avion, de ceea ce avem nevoie pentru calatorie, de haine, medicamente si bla, bla, bla! Imi imaginez ce era in capsorul lui care incerca sa inteleaga ce se intampla si de ce atata agitatie! Daca ne vedea pe noi bucurosi, daca ne vedea ca radeam, radea si el si ne intreba : ”Uni megem, mami?” ,”Vleau si eu!” Stiu ca se dusese la un moment dat si isi adusese cateva jucarii pe care le indragea foarte mult. Mai ales iubea un iepuras albastru pe care il avea de la bunica si de care nu voia sa se desparta nici ziua si nici noaptea!

Drumul pana la aeroport, o adevarata placere!

Dupa ce am facut toate bagajele, atat pentru noi, cat si pentru cel mic, avand grija sa nu uit zecile de perechi de sosete, pantalonasi, bluzite si jucarii, ne-am urcat in masina si am pornit la drum (unul destul de lung pana la aeroport). Poate ca ai sesizat ca nu am mentionat pampers-ul in lista pentru cel mic. Pai, vreau sa iti spun ca fiul meu a invatat sa foloseasca olita si suntem foarte fericiti din acest motiv. Sa ne fi vazut cum topaiam prin baie cand a zis ca vrea la olita! Pur si simplu s-a asezat, dupa ce si-a dat jos pantalonasii, si…si-a facut treaba!

Ceea ce ne bucura cel mai mult este faptul ca cere! Nu a fost asa de la inceput, normal! Nici nu voia sa vada olita; se ascundea si se uita ciudat la ea, de parca era o ciudatenie a naturii. Asta pana cand am gasit o olita portabila foarte oachesa care aducea a buburuza. Asta i-a placut si spunea apoi, ca vrea la buburuza! Asa ca, bucuria a fost mare in clipa in care am renuntat la scutece.

Dar sa revenim cu picioarele…in masina! Dupa ce am aruncat totul in portbagaj, l-am pus pe cel mic in scaunul sau special si am pornit la drum! Puteam sa admiram in voie tot ceea ce exteriorul putea sa ne ofere. Si, binenteles ca cel mic punea tot felul de intrebari despre orice si oricand! La un moment dat, am inceput sa cantam un cantecel, cel cu „panza de paianjen”, cred ca il stii! Nu stia toate cuvintele, dar era mai distractiv asa! Dupa fiecare elefant care nu cadea, hohotul de ras era mai puternic!

„Mami, oplete, ca fac pisu!”

Cand auzi un asemenea anunt, te si bucuri, dar te gandesti sa gasesti repede un  loc potrivit in care sa opresti ca cel mic sa rezolve totul cum trebuie, „ca la carte”! Am scos olita repede si ne-am pitit pe dupa un copac, pentru a-i oferi intimitatea de care avea nevoie. Olita pe care o avem noi are si capac, si asta mi se pare super, pentru ca nu vrem sa ne lasam ADN-ul prin padure. Daca ar face toti asta, cred sincer ca natura ar avea foarte mult de suferit. In plus, nu vreau sa dau asemenea exemple fiului meu!

Dupa ce a terminat, am luat olita si am pus-o intr-o punga mai mare pentru o mai mare siguranta. Desi, recunosc ca nu am avut pana acum accident, gen, scurgeri sau miros neplacut. Dupa ce am plecat si am mai mers vreo 15 minute cu masina, am oprit la o benzinarie si am putut merge la toaleta unde am varsat continutul din olita. Dupa, am spalat-o bine si am asezat-o la locul ei!

Avionul si pampersul

Dupa ce am ajuns cu bine la aeroport, m-am gandit ca cel mai bine ar fi sa ii pun un scutec, pentru ca ne era imposibil sa luam olita cu noi! Regulile spun ca avem voie cu mancare si bautura pentru cei mici, pentru cateva haine si ceva scutece. Asa ca, i-am spus celui mic ca o sa punem un scutec si, daca va simti nevoia sa faca, sa o faca exact asa cum facea inainte de olita! Am rasuflat usurata cand nu a obiectat! M-am gandit ca o sa vrea olita lui de buburuza, dar era prea ocupat sa admire avionul si ceea ce putea sa vada pe geam.

concediu-cu-copilul

Drumul pana la Roma a durat ore bune si am fost nevoita sa il schimb de doua ori (numai!). Si, o buna bucata de timp, tot ce a facut a fost sa doarma. Ma gandeam ca nu va putea sa faca asta tocmai din cauza entuziasmului de a fi intr-un loc nou! Dupa ce s-a trezit, a inceput spectacolul: nu voia sa coboare din avion! A zis ca vrea sa mai stea si sa „se dea” cu el! A trebui sa intervina doua insotitoare de zbor care i-au vorbit foarte frumos si care „l-au mituit”, cu acordul nostru, cu niste napolitane si o sticla de suc de portocale.

Bine te-am gasit, Roma!

Intr-un final, am coborat si ne-am dus sa luam un taxi pana la hotel! Pe drum, nu stiam ce sa mai admiram si la ce sa ne uitam mai intai. Cand am trecut pe langa Colosseum, am cerut soferului (vreau sa ma laud putin si sa spun ca stiu si eu putina italiana) sa opreasca pentru a vedea maretia unui imperiu demult apus. Cel mic avea gatul intins de atata uitat si nu stia ce sa mai intrebe- atat cat stia el sa intrebe pana in acel moment! Incercam sa ii explic in asa fel incat sa inteleaga si sa ramana cu ceva „informatii”.

Eram constienta ce va uita tot aproape, pana a doua zi, cand aveam sa mergem in alte locuri si sa vedem si alte minunatii din acest superb oras: Bazilica Sfantului Pentru, Forumul Roman, Colina Palatina sau Pantheonul. Pe toate le-am vizitat si ne-am creat amintiri minunate alaturi de puiul nostru drag! Entuziasmul sau, dar si curiozitatea de care a dat dovada si faptul ca s-a bucurat din toata inima de aceasta experienta unica, nu pot decat sa ne faca fericiti si mandri si sa ne dorim ca, intr-o buna zi, cand va fi ceva mai mare si va percepe altfel aceste minunatii, sa revenim pe aceste meleaguri impregnate de frumos si autenticitate!