Infuzia
Infuzia este poate cea mai la indemana metoda de extragere a elementelor active din planta. Avem nevoie doar de un recipient, din sticla, ceramica sau un alt material nemetalic, cu capac sau o alta posibilitate de acoperire.
Operatiunea este simpla… Se pune planta uscata maruntita (daca o cumparam este gata maruntita, daca o uscam noi o putem marunti fie cu un mojar cu pistil, fie prin orice alta metoda mecanica) si apoi se toarna apa (de preferinta apa plata) fierbinte (80-100 grade C) si se astupa imediat recipientul.
Se tine asa circa 20 minute si apoi se strecoara. De asta infuzia se mai numeste si oparire. Trebuie spus ca infuzia o folosim doar in cazul in care folosim partile aeriene ale plantei (tulpina, frunza sau floare) si nu radacini.
De asemenea, in cazul in care din diferite motive vom folosi plante proaspete, timpul lasat pentru infuzie este mai scurt, de circa 2-3 minute. In general este bine ca ceaiul astfel obtinut sa se consume neindulcit si sa nu fie pastrat mai mult de o zi.
Cu toate acestea, daca dorim sa-i punem putin zahar, ii punem ! Daca vom folosi mierea de albine, foarte mare atentie ca ceaiul sa nu fie fierbinte, ci caldut!
Este bine de stiut ca mierea turnata intr-un lichid cu o temperatura de peste 40 de grade C devine daunatoare prin eliminarea unei toxine cancerigene. Si ca tot vorbim de miere, tot asa de gresit este si sa se puna mierea cristalizata in cuptorul cu microunde!
Decoctul
Decoctul se prepara din partile mai dure ale plantei – scoarta, semintele sau radacina. Este un procedeu mai puternic de extragere a substantelor active, deoarece spre deosebire de infuzie cand se turna apa fierbinte peste planta asteptand ca substanta active sa treaca in apa, in cazul decoctului planta se fierbe odata cu apa.
Dupa ce incepe sa fiarba apa este bine sa se continue fierberea la foc mic. Acest lucru se face circa 20 -30 min, pana cand apa scade cu circa o treime fata de cantitatea initiala. Dupa fierbere se lasa la racit si apoi se strecoara.
Desi in principiu decoctul se face din partea dura a plantei, eu zic, ca nu este foarte gresit daca se face si din partile aeriene, atunci cand suntem nevoiti sa extragem mai multa substanta activa.
Spre deosebire de infuzie si decoct, macerarea nu presupune folosirea temperaturilor mai ridicate. Macerarea se face in general la temperatura camerei, intr-un lichid.
Lichidul poate fi apa, vin, alcool obtinut din cereale, ulei. Uleiul se foloseste doar in cazul in care planta contine uleiuri esentiale. In cazul in care lichidul este apa, temperatura acesteia trebuie sa fie mai coborata pentru a nu aparea fenomenul de fermentare a plantei si de aceea acesta se realizeaza la frigider.
Timpul de macerare difera in functie de lichidul in care se face macerarea dar si de tipul plantei. Dupa macerare continutul se filtreaza.
In cazul in care macerarea se realizeaza in alcool produsul final se numeste tinctura. Daca se foloseste vinul atunci se va obtine un vin medicinal.
Tincturile
Tincturile sunt poate cele mai folosite in fitoterapie, deoarece se extrage foarte mult din substanta activa a plantelor. Pentru aceasta se foloseste alcoolul rafinat de cca 50-60 %. Alcoolul s-a dovedit cel mai bun solvent de extragere a substantelor active din plante.
Este lesne de inteles ca se va folosi alcool obtinut din fermentarea si distilarea cerealelor sau a fructelor si nu alcool etilic industrial sau metilic ! Alcoolul fie il preparam in casa, atunci cand avem o instalatie pentru distilare, fie il cumparam din market-uri.
Pentru a obtine tinctura se folosesc borcane care se inchid ermetic. Personal folosesc borcane de 400 ml, cu capac cu filet. Planta maruntita foarte bine se pune in borcan fara a o indesa. Se folosesc proportii de planta uscata/alcool de 1:5 sau planta proaspata/alcool 1:2.
Folosind borcane de capacitate relativ mica eu folosesc plante uscate. In cazul in care cumparam planta si de regula cantitatea este de 50 g de planta uscata si maruntita, vom folosi 250 ml de alcool.
Trebuie spus ca poate diferi consistenta plantelor. Unele sunt mai „pufoase” si pot ocupa tot borcanul. In cazul acesta, fie folosim un borcan mai mare, fie reducem cantitatea de planta pastrand totusi proportia de alcool.
Dupa ce am turnat alcoolul peste planta se inchide ermetic borcanul si nu se va mai deschide pana la expirarea timpului de extragere. Borcanele se vor pune la temperatura camerei si se vor agita cel putin o data pe zi.
Eu le agit in prima zi mai mult, pentru a „amorsa” putin procesul de extragere. Timpul care se lasa pentru extragere este de cel putin 14 zile. Eu las de obicei 20-21 de zile.
Pentru o oarecare reproductibilitate este foarte bine sa folositi aceleasi cantitati, aceeasi concetratie alcoolica, acelasi timp de macerare.
Spun asta deoarece o problema delicata in cazul tincturilor este stabilirea dozajului corect, adica numarul de picaturi maxim pe zi pe care le vom lua.
Spun ca este o problema delicata deoarece, daca eu spun ca se vor folosi, spre exemplu 20 picaturi pe zi, dumneavoastra, care nu ati folosit aceeasi concentratie alcoolica, aceeasi proportie, aceeasi sursa de aprovizionare a plantei si nu ati lasat acelasi timp de macerare si veti folosi tot 20 picaturi pe zi, s-ar putea sa nu folositi un dozaj corect.
In conditii de preparare industrial unde totul se face in medii controlate si in proportii bine stabilite se pot reproduce tincturi identice, dar in cazul in care le facem in casa lucrurile se cam schimba.
De aceea, daca vedem ca un produs comercial indica un dozaj de X picaturi pe zi, noi daca preparam tinctura din aceeasi planta este foarte posibil ca dozajul corect sa fie mai mare sau mai mic. Este important dozajul pentru a obtine efectul asteptat de la acea tinctura…
O alta problema este si ca dozajul indicat poate diferi in functie de masa corporala a persoanei. Desi nu se prea spune, un dozaj de, sa spunem 20 de picaturi, va avea un efect pentru o persoana matura de 60 kg si alt efect pentru persoana de 100 Kg sau mai mult, chiar daca organele sunt aproape egale.
Norocul nostru este ca o diferenta rezonabila de dozaj poate crea doar incovenientul de a slabi efectul tincturii sau a amestecului de tincturi.
Doar o depasire grosolana a dozajului poate provoca in cel mai fericit caz o intoxicatie, putandu-se ajunge chiar la complicatii de oridin medical. Probabil vom discuta despre acest lucru mai in amanunt intr-un articol viitor.