Mana birjar.. sau cu taxiul prin Bucuresti
De cand nu v-am mai povestit de mine a trecut ceva vreme. Nu ca as avea vreo scuza pentru lenea imperiala care m-a doborat da zic si eu ca e de la caldura si de la perioada estivala care jur ca numai la munca nu te imbie.
Nu ca ar fi vreo perioada din an in care sa ne dorim munca dar sigur in asta eu unul nu ma gandesc decat la cabane de munte cu fotoliu pe veranda sau la hamace turcesti in resorturi cu tot ce vreau eu inclus. Ca sa nu va faceti sange rau aiurea, n-am pupat anul asta nici mare si nici munte altfel decat pe baza de training.
Dar nu despre asta vreau sa va scriu azi, azi va scriu despre taximetristi. Ca m-au capiat.
In general nu iau taxiul decat vineri sau sambata noaptea daca mi se ridica vreun gand rau de karaoke prin centrul vechi. Ma duc singur pe acolo si ma fac de ras in particular in fata unora care nu ma cunosc.
Dupa ce ma produc sunt sigur ca si-au dat seama de cat sunt ei de norocosi ca nu m-au cunoscut. Cert e ca taxiul este ok cand merg incolo si aproape imposibil cand incerc sa il iau de acolo inapoi spre casa.
Am aflat ca nu arat destul de facubil si taximetristii au voie ca in noptile alea doua sa se declare ocupati si cand au lumina verde aprinsa.
Dar am ramas o perioada oarecare (scurta ar spune unii, lunga rau as spune eu) fara masina. Nu intru in detalii, cert e ca nu mai aveam. Asa ca am experimentat taxiurile ca pe un mod de viata.
Am facut inainte un calcul si inchirierea unei masini pentru doua saptamani m-ar fi costat cat taxiurile pe sase luni. Asa ca m-am inarmat cu aplicatiile pe mobil si iaca am inceput sa chem taxiuri.
Primul taxi abordat il avea la conducere pe viceliderul sindical din nu stiu care bloc sindical. Adica asta era taximetristul. Nici n-am urcat bine in spate (imi place modelul american in care se sta numai in spate in taxi) si a inceput sa imi explice cum sta treaba cu lupta sindicala.
Sta bine. Adica ei sunt multi si decisi dar au un dusman comun in persoana primarilor din Bucuresti care le-a dat voie si alora cu licenta luata pe Sectorul Ilfov.
Si am aflat cam ce spaga a dat cine trebuia cui trebuia si cam cum planuiesc ei sa se razbune si pe primari si pe aia care nu au licente de Bucuresti. Cursa a durat cam 7 minute. Povestea cu tot cu picanterii si injuraturi a tinut vreo 20 de minute.
Pe timpul meu in masina lui. Nu mai stiu daca am platit stationarea finala. Voiam doar sa scap ca ma simteam ca si cand as face coaching cu Jimmy Hoffa. Am scapat. Noaptea am visat cu lupta sindicala.
Urmatorul taximetrist m-a introdus in lumea de noapte a Bucurestiului. Adica m-a luat pe mine de acasa si mi-a zis complice ca tre sa mai ia pe cineva.
N-am inteles dar nu m-am opus. Am facut un ocol si in timp ce il faceam am aflat de ce Kamasutra nu mai e la moda. Pai ce povesti porno mi-a zis nenea taximetristul nu se pot reproduce in carti.
Am ajuns la un colt de strada unde astepta o fata (uratzica si foarte bronzata) pe care asta a invitat-o cu un indemn patern: “Urca fa langa mine ca sa nu-ti strivesc fata aia boccie” Fata s-a conformat si, desi s-a conformat, a inceput sa il ia pe asta la injuraturi. Taximetristul meu, neam de apas, n-a spus nimic si n-a schitzat niciun gest.
La un semafor i-a fript un pumn in cap si in timp ce victima urla, a deschis portiera si a evacuat-o pe carosabil.
Mi-a spus ca a oprit aparatul si ca nu imi ia bani pe ocol. Apoi a inceput sa planga si mi-a sps cat de mult a iubit-o pe victima pumnului. Am zis ca nu mai iau taxiuri niciodata, decat cu recomandare ferma pentru sofer.
Am zis dar nu mi-a mers. Aici recunosc ca si eu am gresit. L-am luat prin ridicare de mana de pe strada. Era galben si scria taxi pe el (alte scuze n-am). M-am urcat tot in spate si a fost ca in filmele alea cu spioni in care dupa ce urci in masina vezi ca o conduce cine nu trebuie.
Soferul meu se prezenta in felul urmator: cand a intors capul am vazut cum ii curgeau mucii din nas. Din moment ce am vazut va dati seama ce debit aveau.
Zambea la mine ca la o masinuta de jucarie primita cadou de Craciun. Si pana m-a intrebat unde vreau sa mergem a scos mai multe sunete guturale de tip samanic. Mi-am tuguiat buzele si m-am gandit ca poate e mai bine sa renunt (mintea imi merge dar uneori n-o ascult).
I-am dat adresa si s-a bucurat din nou ca in descrierea de mai sus. Nu stiu de ce adresa la care stau ar provoca bucurie unui sofer. Ma rog. A inceput sa ruleze si sa imite motorul din buze. Se ingana la mers.
Si se tura din cand in cand. Iar la curbe scheuna ca un copil care se da cu masina pe covor. Iaca soferul groazei, zic in gand. Si nu termin de zis ca il si vad cum arde un semafor rosu incandescent. Imi dau seama ca sunt in pericol si ii spun ca m-am razgandit si ca vreau sa cobor. N-aude asa ca racnesc acelasi mesaj.
Norocul meu ca am voce. Pune o frana cu scrasnet si se intoarce la mine cu o figura aproape fioroasa (daca nu i-ar fi curs in continuare ce avea el in nas chiar i-ar fi iesit). Zice: Da mi-ati dat alta adresa. Zic ca ii platesc cursa pana acolo.
Pai, zice, daca tot o platiti zic sa va si duc. Simteam diferite emotii (niciuna placuta). Insist sa ii dau banii si sa ma dau jos. Incepe sa planga. Ma uit dupa camera ascunsa. Nu era. Ma induiosez (sunt un mare sensibil). Accept sa ma duca. Il rog sa stearga parbrizul, sa vad pe unde suntem. Il sterge cu maneca.
Era oarecum incarcat de mucozitatile care tasneau din el cand se ingana la mers. Mi-am adus aminte de Dumnezeu si am incercat sa il rog sa scurteze cursa. A scurtat-o. Pe nervii mei, n-a stat decat la un semafor din trei. Si atunci s-a oprit ca i-a calat motorul. Cand am ajuns acasa am jurat sa nu mai iau taxiuri de pe strada oricat de mult ar fi sa astept.
Am mai avut parte de un parasit de nevasta, un dealer de telefoane mobile, doi pensionari, un profesor de matematica, o doamna obsedata ca toti clientii se dau la ea si un sef de tura (sau controlor, ca oprea langa celelalte taxiuri si ii bestelea pe soferi).
Oameni buni, m-ar interesa cine da licente de taxi pe lumea asta? Vreau sa stau de vorba serios cu persoana si sa-i propun sa fie ceva mai severa cu solicitantii. Ca mai sunt si cardiaci pe lumea asta. Si daca nu sunt, o cursa cu taxiul de bucuresti ii poate ajuta sa fie…